Prin clădire, de multe ori imobil, se înțelege în arhitectură, construcții, inginerie și piață imobiliară orice structură realizată de oameni cu scopul adăpostirii și locuirii continue, respectiv a menținerii unor condiții standard de lucru neîntrerupte pentru ființele umane.
Pentru a face o diferență între clădirile destinate unei ocupări continue și a celor care nu au fost construite în acest scop se preferă termenul de structură pentru acestea din urmă. Înălțimea structurală semnifică, în limbaj tehnic, distanța dintre nivelul de bază al străzii și cel mai înalt punct al clădirii unde încă există elemente arhitecturale. De obicei, spiralele, soclurile și antenele nu contează la calcularea înălțimii unei clădiri. Clădirile servesc mai multor nevoi sociale - în primul rând ca adăpost de vreme, securitate, spațiu de locuit, confidențialitate, pentru a depozita obiectele și pentru a trăi și lucra confortabil. O clădire ca adăpost reprezintă o diviziune fizică a habitatului uman (un loc de confort și siguranță) și exterior (un loc care uneori poate fi dur și dăunător).
